Du-te in baie unde exista, cu siguranta, o oglinda. Si mai bine ar fi sa mergi in dormitor sau altundeva unde ai o oglinda mare. Sa te vezi in intregime. Uite-te la tine si spune-ti ceva. Daca nu ai nimic sa-ti spui, atunci vorbeste cu un personaj imaginar. Pe acel personaj roaga-l, cearta-l, convinge-l, ameteste-l, vrajește-l. Inchide ochii si fixeaza-ti in minte imaginea ta. Cateva secunde.
Deschide ochii si vezi ce-ti aduci aminte. Cum vorbeai? Ti se misca fata sau era imobila? Foloseai mainile? Stateai locului? Erai foarte apropiat/apropiata de oglinda? Exista ceva in tine care te facea sa te simti bine? Te nemultumea ceva din exterior? Ce culoare avea fata ta-palida, rosie?
Daca in timpul dialogului cu personajul imaginar ti-ai folosit si corpul pentru a te exprima mai bine, reusesti sa te faci inteles/inteleasa. Daca nu, poti avea oricand surprize. La fel, incearca sa-ti amintesti tonul vorbelor tale, ritmul lor.
Lasa sa treaca mai multe zile. Roaga-ti un prieten sa vina cu o camera video si sa te filmeze declamand (declama, declam, vb. I. Tranz. A rosti cu voce tare, cu ton si cu gesturi adecvate, un text literar (in versuri)) ceva. Sau repetand cap-coada exercitiul facut in urma cu mai multe zile.
Perfect. Si, cand ai timp, adica peste câteva ore, analizeaza-ti mila prestatie. Ca ai cum ar fi vorba de o persoana straina. Exact ca atunci cand ai deschis ochii si ti-ai adus aminte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu